Brândușa de primăvară
Specie originară din Europa centrală şi de sud, brânduşa de primăvară (Crocus vernus) face parte din aceeaşi familie cu gladiola si frezia și crește în zone de deal si munte. Ele au nevoie de lumină şi de udare moderată şi trebuie cultivate pe un sol bine drenat, pentru a împiedica mucegăirea bulbului. Brânduşele sunt plante de talie mică (nu cresc mai mult de 20 cm în înălţime). Formează flori de primăvară în formă de cupă au diferite culori, de la alb şi galben la liliachiu, în funcţie de specie şi varietate. Acestea nu trebuie confundate cu florile brândușelor de toamnă (Colchicum), foarte otrăvitoare. Frunzele înguste şi liniare apar odată cu florile şi rămân verzi mai mult timp, până la sfârşitul primăverii. La sfârşitul ciclului de viaţă, planta intră în repaos, retrăgându-şi tulpina mai adânc în pământ, pentru a o proteja. |
|
|
Viorelele Specia Scilla bifolia se caracterizează printr-o talie relativ redusă (10-30), părţile aeriene dezvoltându-se dintr-un bulb globulos sau ovoidal, tunicat. Frunzele la viorea, întotdeauna în număr de două - de aici derivă denumirea speciei (bifolia) se ridică imediat de deasupra solului. Ele sunt verzi-palide, liniar lanceolate, glabre, plane, împreunate la bază, putând atinge lungimea de 25 cm. Pe lângă frunze, din bulb, primăvara, se dezvoltă o tulpină, care poartă spre vârf inflorescenţa, care este un racem. Florile sunt mici, actinomorfe, parfumate, formate din 6 petale albastre libere şi din 6 stamine. Elementele perigonului la viorea este alcătuit din foliole alungite, uninervate, de obicei azurii, mai rar albastre-violacee, roz sau albe. |
Primula Numele ei sugerează rolul prevestitor și ea apare primăvara devreme. Primula este o plantă erbacee cu creștere joasă, cu frunze de mărimi și forme diferite și flori divers colorate, grupate în buchete pe tije cu înălțimi variabile: 10-25 cm, în funcție de specie (există în jur de 500). Majoritatea speciilor înfloresc începând cu luna martie și până în mai, iar la mijlocul verii plantele intră în repaus, partea aeriana uscându-se treptat și dispărând în final cu totul. |
|
|
Ghiocelul
Ghiocelul (Galanthus) este un gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre primele la începutul primăverii. Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis). Ghioceii nu trebuie confundați cu 2 plante asemănătoare, lușca (Leucojum vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium); acestea sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele interioare de aceeași mărime cu cele exterioare. |
Laleaua
Laleaua (Tulipa) este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori din familia Liliaceae. Sunt originare din sudul Europei, nordul Africii și Asia, din Anatolia și Iran (unde floarea este reprezentată pe drapelul național) până în China și Japonia. Zonele cele mai diversificate în ceea ce privește speciile de lalele sunt Munții Pamir, Munții Hindu Kush și stepele din Kazakhstan. De când a fost descoperită, laleaua s-a remarcat prin frumusețea culorilor și diversitatea variațiilor sale. |
|
|
Frezia Freesia sau frezia este o plantă erbacee originară din sudul Africii, importată pentru prima dată în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea. Poate creşte până la înălţimea de 40 cm, având câteva frunze sub formă lanceolată dispuse pe două rânduri. Florile foarte delicate ce apar în luna mai au formă de trompetă şi sunt grupate sub formă de spic. Culorile acestora sunt pale şi variază de la alb, galben, crem, portocaliu, roz la roşu, mov chiar violet, însă doar soiurile vechi, albe sau galbene, mai păstrează parfumul binecunoscut, cele noi punând accent mai mult pe aspectul vizual al florii. Plantele preferă locurile luminoase, aerisite şi un sol bine drenat. |
Zambila moțată Muscari sau zambila moţată, după denumirea ei populară, face parte din familia Liliaceae. Originară din Europa de sud-est, preferă solurile bine drenate cu pH neutru. În afară de aceste cerințe, plantele nu necesită îngrijire deosebită. La fel ca brânduşa de primăvară, zambila moțată se potriveşte foarte bine în rocării, iar în contrast cu lalele roşii creează un peisaj interesant. Muscari este o plantă de talie mică, crescând până la 20 cm înălţime. Florile sale de culoare albă până la violet închis sunt grupate sub formă de spic în vârful tulpinii. Spre deosebire de zambilele obişnuite, acestea au o formă interesantă de clopoțel. |
|
|
Bujorul Puternic parfumat, frumos colorat și foarte rezistent – Bujorul este floarea ce înnobilează luna mai. Planta cu viata lungă, disponibilă într-o mare varietate de nuanțe, având perioadă de înflorire din primăvară târzie până la începutul verii este pe departe regina sezonului. Tufele dese, cu frunze lucioase, de un verde închis, rămân atractive chiar și toamna, fără flori. Bujorul ne bucură ochiul cu flori la sfârșitul lui mai – începutul lui iunie. Tufa se ofilește în fiecare toamnă, iar resturile moarte trebuie înlăturate. În primăvara următoare tufa va crește de la zero. Deși se adaptează foarte bine, bujorul are nevoie de un sol bogat și afânat. |